Programare
Programare
  • 031.9984
  • Str. Zarii Nr. 12
  • Luni-Vineri: 08:00 - 00:00 | S: 8:00 - 20:00
Programare

Istoricul RMN-ului

RMN-ul este un aparat care faciliteaza investigarea organismului uman prin intermediul rezonantei magnetice nucleare. Prin tehnologia de tip RMN pot fi redate imagini in detaliu ale tesuturilor moi din corpul uman.

Primii pasi in descoperirea RMN-ului

Primii pasi in descoperirea RMN-ului au fost facuti in anii 1930, cand Isidor Isaac Rabi, fizician de origine Americana (mai tarziu, castigator al premiului Nobel pentru descoperirile sale), a observant ca atomii de hidrogen pot fi stimulati de un camp magnetic puternic.

10 ani mai tarziu, alti doi fizicieni americani: Felix Bloch si Edward Mills Purcell, au continuat descoperirile facute de predecesorul lor, constatand ca difera intensitatea si frecventa dintre primul si al doilea camp magnetic creat, fenomen care a fost denumit rezonanta magnetica nucleara. Chimistul Paul Lauterbur a fost cel care a reusit redarea primei imagini RMN, in anul 1973.

La inceput nu s-a utilizat in denumirea fenomenului descoperit cuvant-ul “nuclear”, intrucat acesta interfera cu tehnica periculoasa a radiatiilor nucleare – drept pentru care s-a utilizat numele de imagistica cu rezonanta magnetica.

Toti oamenii de stiinta mentionati mai sus au primit premii Nobel, fiindu-le recunoscute contributiile enorme pe care le-au adus in dezvoltarea RMN-ului de astazi.

Tevatron – acceleratorul de particule

Tot in USA a fost construit primul accelerator de particule, in anul 1974, de catre Fermi National Accelerator Laboratory. Tevatron – acceleratorul de particule si RMN-ul de astazi se bazeaza pe aceleasi principii de functionare: existenta unor campuri magnetice foarte puternice, respectiv supraconductibilitatea.

Fermi National Accelerator Laboratory a descoperit ca pentru crearea magnetilor foarte puternici (de exemplu: pentru o scanare RMN este nevoie de un magnet de 3000x mai puternic decat unul conventional), sarmele din niobiu-titan trebuie racite la temperaturi aproape de 0 absolut. Era, de asemenea, importanta, forma sarmelor din niobiu-titan – stranse intr-un colac – pentru a functiona ca magneti supraconductori.

Acum, sarma supraconductoare este topita si turnata in sabloane speciale pentru eficienta optima pe plan energetic.  

2018 All Rights Reserved. Designed & Developed by AdvertMinds